Unde esti copilarie?

0
13
baloane

Uneori imi este dor de copilarie, de serile de vara cand ieseam pe afara cu prietenii in cartier. Ne strangeam toti si bateam mingea ore in sir fara sa simtim oboseala. Mi-e dor sa imi aduc aminte ce copilarie frumoasa am avut, cate jocuri am jucat cu vecinii, prietenii, colegii. Cate ore, zeci de ore pierdeam vara pe afara, pe role, cu bicicleta, jucand mingea, prinselea, sticluta cu otrava, ratele si vanatorii, etc.

Mi-e dor sa-mi aduc aminte de vremurile cand eram mic, inocent, fara stres, fara probleme, fara grija zilei de maine. Tot ce aveam de facut era doar… sa ma joc! Sa ma joc alaturi de ceilalti de varsta mea, uitand de ceas si vreme, prinzandu-ne noapte jucandu-ne si tipand pe afara, sa-mi aduc aminte cum ieseau vecinii pe geam si urlau la noi sa nu mai facem galagie ca vor chema politia. Si atunci noi parca mai tare tipam si mai mult ne jucam. Ce frumos era! Nu aveam teama si frica de nimic, nimic nu ne putea oprii sa ne jucam, sa fim fericiti, sa fim deasupra tuturor.

Mereu am momente cand imi aduc aminte… am fost odata copii si din pacate, atunci ne doream sa fim mari, cat mai mari. Am fi dat orice sa fim mari macar pentru o zi. Si ce bine ar fi fost sa se poata. Sa fim mari macar pentru o singura zi, sa vedem si sa intelegem ce norocosi eram atunci, fara probleme, fara servici, facultati, probleme, facturi de platit si tot asa. Si acum? Suntem mari si am da orice pe lume sa fim din nou copii, sa fim la fel de inocenti cum am fost odata. Sa te superi pe cel de langa ca iti lua jucaria, dar dupa 5 minute sa te joci din nou cu el, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Nu exista orgoliu, nu stiam ce e aia. Stiam ce inseamna sa-ti traiesti viata cu adevarat, sa te bucuri din orice, de o simpla joaca cu baloane personalizate sau chiar si de o bomboana primita de la fata de care iti placea. Stiam ce inseamna lucrurile simple. Stiam sa fim… copii.

Si cu resemnare ma uit in urma, si nu cu mult, la generatia care paseste in urma noastra. Ma uit la ei si am impresia ca nu este adevarat. E diferenta doar de cativa ani intre noi si ii vad facand lucruri pe care noi la varsta aia nici macar nu reuseam sa le intelegem, dar sa le facem. Noi am avut o copilarie frumoasa, generatia 80, 90. Dar ei? Ei ce au? Tablete, internet, smartphone-uri? Asta-i copilarie? Tehnologia ne face viata mai frumoasa, mai usoara, dar o si distruge in egala masura. Ma uit afara, in serile de vara si nu vad copii, nu vad picior de copil jucandu-se in fata blocului, exact in acelasi loc in care o faceam noi odata, si nu cu mult timp inaintea lor. Noi iarna ieseam afara, si stateam cu orele, ne udam leoarca, faceam oameni de zapada, ingerasi in zapada si cate, cate altele. Un stres l nostru era ca poae ne doream baloane cu heliu, pret al carora era poate prea mare pentru buzunarul nostru, insa atunci cand il primeam eram ce mai fericiti. Iar copiii din ziua de azi ce fac acum? Rar mai vad pe cineva sa se joace cu balonul in fata blocului, sa joace tenis de picior in parc, iarna sa marga la la sanuis, in timp ce noi nu mai aveam loc unul de altul si trebuia sa gasim locuri noi sa ne dam cu sacii, sania, celofanul, fiecare cu ce avea. Nu conta, ne distram !!! Noi ne jucam, nu ne pasa. Ce tu telefoane, ce tu tablete… Era alta viata, mai simpla, mai frumoasa.

Oricum, problema e ca majoritatea dintre noi putem sa ne amintim de copilarie intr-un mod frumos, e un sanctuar de amintiri placute, in schimb, generatia actuala nu prea au asa ceva. Probabil ca e vorba si de nostalgie aici, dar nu e deloc placut sa vezi in ce directie se indreapta modernizarea vietii umane, mai ales de la varste atat de fragede.